VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. Vezi definitia »

MOSCOFÓR s. m. (în iconografia greco-romană) imagine reprezentând un personaj care poartă pe umeri un vițel destinat sacrificiului. (< ngr. moskhos, vițel + -for²) Vezi definitia »

DIAPROIECTÓR s. n. aparat pentru diaproiecție. (< germ. Diaprojektor) Vezi definitia »

invadator, invadatori s. m. polițist. Vezi definitia »

SOSITÓR, -OÁRE, sositori, -oare, adj. (Rar) Care sosește, care vine, ajunge undeva. ◊ Bob sositor = bob (folosit în ghicitul cu bobii) care cade stingher în partea dreaptă a ciurului și care este socotit că prevestește sosirea cuiva; p. ext. musafir care sosește pe neașteptate. – Sosi + suf. -tor. Vezi definitia »