TRICHÍTĂ s. f. grup de cristale fine aciculare. (< fr. trichite) Vezi definitia »

PETROGENÉZĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu stabilirea provenienței rocilor. [< fr. pétrogenèse, cf. gr. petra – rocă, genesis – naștere]. Vezi definitia »

RUPTÚRĂ, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, fig. a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ◊ Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanță, cârpă. – Rupt² + suf. -ură. Vezi definitia »

părăleálă, părăléli, s.f. (reg. Și fam.) jecmăneală de parale. Vezi definitia »

SERUMALBUMÍNĂ s.f. Albumină specifică din plasma sanguină. [< fr. sérum-albumine]. Vezi definitia »