Definita cuvantului scovârdătură
scovârdătúră, scovârdătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. adâncitură, scobitură; depresiune, vale. 2. (în forma: scofordătură) înălțime de proporții mai mici în șirul unor munți.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scovârdătură
ANAEROBIÓZĂ s.f. (Biol.) Formă de viață a vietăților anaerobe; anoxibioză. [< fr. anaérobiose]. Vezi definitia »
șabácă (șabáce), s. f. – Broderie în ajur. – Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) ‹ it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) șabaka „plasă, fileu”. Vezi definitia »
INTEMPERÁNȚĂ, intemperanțe, s. f. (Livr.) Necumpătare, netemperanță. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia. Vezi definitia »
TRICHÍTĂ s. f. grup de cristale fine aciculare. (< fr. trichite) Vezi definitia »
supărătúră, supărătúri, s.f. (înv.) supărare. Vezi definitia »