CEȘCÚȚĂ, ceșcuțe, s. f. Diminutiv al lui ceașcă; ceșculiță. – Ceașcă + suf. -uță. Vezi definitia »

corítă, coríte, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul). Vezi definitia »

GÍNTĂ s. f. 1. grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producție fundamentală a comunei primitive. 2. neam, origine. ♦ (jur.) dreptul ~ților = dreptul internațional. (< lat. gens, -ntis) Vezi definitia »

POEZIOÁRĂ, poezioare, s. f. Diminutiv al lui poezie; (depr.) poezie slabă, fără valoare; poezea. [Pr.: po-e-zi-oa-] – Poezie + suf. -ioară. Vezi definitia »

PLÚTĂ², plute, s. f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș² (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc., suber. ♦ (Rar) Dop fabricat din plută². ♦ Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. ♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei. – Din scr. plut. Vezi definitia »