podícă s.f. (reg.) plantă erbacee cu tulpină lungă și târâtoare, cu ramuri secundare îndreptate în sus, cu frunze mici, ascuțite și dese, cu inflorescență în formă de spic; brădișor, bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, piedicuță. Vezi definitia »

SILVOSTÉPĂ, silvostepe, s. f. Zonă de tranziție între pădure și stepă, în care predomină vegetația ierboasă și arborii scunzi și rari; antestepă. [Scris și: silvo-stepă] – Silvo- + stepă. Vezi definitia »

TONSÚRĂ s. f. ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura) Vezi definitia »

șoprareáță, șopraréțe, s.f. (reg.) șură în care se păstrează fânul. Vezi definitia »

POȘÁDĂ s.f. (Liv.) 1. Pictură executată la repezeală. 2. Operă literară scrisă de mântuială. [< fr. pochade]. Vezi definitia »