iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). Vezi definitia »

părătúș, părătúși, s.m. (reg.) 1. uvulă, omușor. 2. (înv.) cerul-gurii, palat. Vezi definitia »

NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș. Vezi definitia »

FIȘ s. n. (poligr.) amestecătură de litere, de caractere și corpuri diferite, dintr-o formă stricată. (< germ. Fisch) Vezi definitia »

BÂTLĂNÁȘ, bâtlănași, s. m. Pasăre din ordinul picioroangelor, mai mică decât bâtlanul, cu gâtul și cu ciocul lung și cu penele roșcate și negre (Ardea minuta). – Bâtlan + suf. -aș. Vezi definitia »