MÂNTUÍT, -Ă, mântuiți, -te, adj. 1. (Pop.) Scăpat, salvat; dezrobit. 2. (În limbaj bisericesc) Izbăvit de păcate. – V. mântui. Vezi definitia »

PONOSLUÍT, -Ă, ponosluiți, -te, adj. v. PONOSLUI. – [DLRM, Sinonime] Vezi definitia »

HÂRCÂÍT s. n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi. Vezi definitia »

AUDÍT s.n. Funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite. (cf. fr. audit) Vezi definitia »

CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite]. Vezi definitia »