iásmă (iásme), s. f. – Spectru, fantasmă, strigoi. – Var. iazmă. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o simplă reducere de la aghiasmă „apă sfințită”, cf. forma aiasmă, întrucît aceasta este maniera tipică de a alunga aparițiile fantastice; ar fi, în acest caz, o formulă eufemistică, așa cum este cruce’n casă sau bată-l crucea „diavolul”. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din sl. jazva „plagă”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jêzna „îngrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 și Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasă” (DAR). Vezi definitia »

îmbunătúră s.f. (înv.) 1. îndemnare. 2. făgăduială. 3. lingușire. Vezi definitia »

BLEFAROCONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei și a pleoapei. [< fr. blépharo-conjonctivite]. Vezi definitia »

MARMELÁDĂ, marmelade, s. f. Produs alimentar cu aspect de pastă, obținut prin fierberea cu zahăr a fructelor proaspete zdrobite sau trecute prin sită. – Din fr. marmelade, germ. Marmelade. Vezi definitia »

HEMOLEUCOGRÁMĂ s. f. analiză de laborator constând în notarea hematiilor și a leucocitelor. (< fr. hemo-léucogramme) Vezi definitia »