Definita cuvantului cărămidă
cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cărămidă
DIENCEFALÍTĂ s. f. inflamație a diencefalului. (< fr. diencéphalite) Vezi definitia »
SILVOSTÉPĂ, silvostepe, s. f. Zonă de tranziție între pădure și stepă, în care predomină vegetația ierboasă și arborii scunzi și rari; antestepă. [Scris și: silvo-stepă] – Silvo- + stepă. Vezi definitia »
PIRÓZĂ, piroze, s. f. (Med.) Senzație de arsură în piept și în gât, determinată de iritația esofagului. – Din fr. pyrosis. Vezi definitia »
RETÓRICĂ s.f. 1. Arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență. ◊ Figură (de) retorică = formă de vorbire, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și mai multă vigoare. 2. (Peior.) Declamație emfatică, lipsită de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare în vorbire. [Gen. -cii. / cf. fr. rhétorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike]. Vezi definitia »
pungăleálă, pungăléli, s.f. (reg.) 1. cusătură proastă, de mântuială. 2. (în forma: punghileală) migăleală, mocoșeală. Vezi definitia »