GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna. Vezi definitia »

URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vizică. (< fr. urine, lat. urina) Vezi definitia »

púlă (púle), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt. Vezi definitia »

FOTOGRÁMĂ s. f. 1. fotografie (din avion, satelit etc.) pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului înregistrat. 2. (cinem.) fiecare element fotografic care intră în alcătuirea unui plan (4). (< fr. photogramme) Vezi definitia »

PETÁRDĂ, petarde, s. f. Mică încărcătură de exploziv în înveliș de carton sau de hârtie cerată ori smolită, care produce la explozie zgomot și fum și este întrebuințată la semnalizări, la marcarea tirului de artilerie, la focuri de artificii etc. – Din germ. Petarde, fr. pétard. Vezi definitia »