Definita cuvantului cărturar
cărturár (cărturári), s. m. – Învățat, persoană cultă, erudit. De la carte, prin intermediul unei der. neclare. Tocmai datorită acestei dificultăți, se explică de obicei cu der. de la ngr. ϰαρτουλάριος „secretar, condeier” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; DAR). Totuși, semantismul este dificil și, pe de altă parte cărturăreasă se poate explica numai plecînd de la cărți „cărți de joc”. Trebuie plecat probabil de la imaginea unui pl. *cărturi (la fel cu cărnuri) care, chiar fără să se fi folosit, a permis der. cu ajutorul suf. -ar. Derivările pe baza pl. sînt frecvente, cf. gînd › gînduri, › îngîndurat, timp › timpuri › timpuriu etc. V. și înfășura, înhăinura. – Der. cărturăreasă, s. f. (femeie care ghicește în cărți); cărturăresc, adj. (cult); cărturărie, s. f. (înțelepciune).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cărturar
ciumecar, ciumecari s. m. prostănac. Vezi definitia »
SOBÁR, sobari, s. m. Meseriaș care construiește sau repară sobe1. – Sobă1 + suf. -ar Vezi definitia »
STAGIÁR, -Ă, stagiari, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care își face stagiul (într-un domeniu de activitate). 2. Care ține de stagiu, privitor la stagiu. [Pr.: -gi-ar] – Din fr. stagiaire. Vezi definitia »
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar. Vezi definitia »
AGROALIMENTÁR, -Ă adj. (despre produse) provenit din agricultură. (< fr. agro-alimentaire) Vezi definitia »