PODÍȘ, podișuri, s. n. 1. Formă complexă de relief, de mare întindere, aproape plană, situată la o altitudine relativ ridicată și străbătută de văi prelungi. 2. (Reg.) Podeț. – Pod + suf. -iș. Vezi definitia »

LOCÁȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ◊ Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcáș s. n.] – Din magh. lakás (după loc). Vezi definitia »

ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș. Vezi definitia »

PÂȘ¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul ușor produs de pașii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

BÎRGHIȘ, com. în jud. Sibiu; 2.446 loc. (1991). Vezi definitia »