FICȚIONALÍSM s.n. Concepție idealist-subiectivă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple presupuneri, simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnalisme]. Vezi definitia »

limbism, limbisme s. n. atitudine slugarnică / lingușitoare. Vezi definitia »

MOZAÍSM s. n. religie monoteistă în rândurile evreilor, având principii în Vechiul Testament și Talmud; iudaism. (< fr. mosaïsme) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme) Vezi definitia »

ABSTRACȚIONÍSM s.n. 1. Folosirea excesivă a abstracțiilor. 2. Curent în artele plastice care se folosește de pete colorate sau de construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete. [ Pron. -ți-o-. / < fr. abstractionnisme]. Vezi definitia »