ALEGORÍSM s. n. exprimare prin alegorii. (< fr. allégorisme) Vezi definitia »

MONOGENÍSM s. n. teorie antropologică potrivit căreia toate rasele umane provin dintr-un tip primitiv comun. (< fr. monogénisme) Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conștiinței ar preceda experiența și ar constitui condițiile existenței ei. 2. Școală filozofică americană, inițiată de R. W. Emerson (1836) și caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. [Cf. fr. transcendantalisme]. Vezi definitia »

XENOPARAZITÍSM s.n. Reacție de aspect parazitar prin introducerea unui corp străin intern într-un organism. (din fr. xénoparasitisme) Vezi definitia »

PUERILÍSM s.n. Caracter pueril al unui fapt. ♦ Întoarcere morbidă a stării mintale a unui adult la nivelul psihicului unui copil. [< fr. puérilisme]. Vezi definitia »