Definita cuvantului cordenci
CORDÉNCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesă componentă a războiului de țesut, constând dintr-o scândurică lungă cu crestături pe o margine, care oprește sulurile să dea înapoi; cripalcă, piedică. 2. Limba meliței. – Cf. coardă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cordenci
sucí (-césc, -ít), vb. – 1. A învîrti, a roti. – 2. A înșuruba. – 3. A întoarce, a face să se întoarcă. – 4. A scrînti, a luxa o articulație. – 5. A face sul, a bobina. – 6. A schimba direcția, poziția. – 7. (Cu pron. o) A tergiversa. – 8. (Refl.) A se grăbi, a se agita. – Mr. șuțăscu, șușire, megl. suciǫs. Sl. sukati, sučą (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 378), cf. bg. sučă, sb., slov. sukati, rus. sučitĭ. – Der. suceală, s. f. (întorsătură); sucit, adj. (întors; capricios, nemulțumit; ciudat, bizar); sucitor (var. ciucitor), s. n. (vergea, sul de lemn pentru întins aluatul; rulou); sucitoare, s. f. (sucitor, capîntortură, Junx torquilla); sucitură, s. f. (faptul de a suci; întorsătură; cotitură; cablu, funie; entorsă; capriciu), din sl. rasukati, sau din suci, cu pref. răs-; răsucea (var. Trans. răsucă, răsucătoare), s. f. (un fel de fus); răsuceală, s. f. (sucire); răsucitor, adj. (care răsucește); răsucitoare, s. f. (opritoare la ferăstrăul de mînă); presuceală, s. f. (bucată de lemn cu cîrlig metalic care ajută la împletirea nojițelor). – Din rom. provine bg. rasučală „batic” (Capidan, Raporturile, 224). Vezi definitia »
a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune. Vezi definitia »
cováci (cováci), s. m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, și covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s. f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia. Vezi definitia »
răsbicí (-césc, -ít), vb. – 1. A străpunge, a perfora. – 2. A goli o creangă de soc pentru a face o pușcă. – Var. răzbici. Sb. razbučiti (Candrea). În Olt. – Der. răsbici, s. n. (bețigaș cu care se curăță pușca de soc). Vezi definitia »
TÚCI, (2), tuciuri, s. n. 1. Fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç). Vezi definitia »