sínghel (-li), s. m. – 1. (Înv.) Cleric care însoțea un episcop sau pe superiorul unei mănăstiri. – 2. Secretarul unui prelat. Gr. σύγϰελλος (sec. XVIII). – Der. protosinghel, s. m. (primul secretar al unui prelat), din gr. πρωτοσύγϰελλος; singhelie, s. f. (înv., permisiunea de a spune liturghia). Vezi definitia »

potilățél, potilățéle, s.n. (reg.) mușchiul numit diafragm (în corpul uman). Vezi definitia »

OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). – Cf. magh. atracél. Vezi definitia »

(nivel-), nivelul ipotetic până la care apele subterane captive se pot ridica sub ac iunea presiunii hidrostatice, când are loc egalizarea acesteia cu presiunea atmosferică; poate fi P. pozitiv (la apele arteziene care âsnesc deasupra nivelului suprafe ei topografice) sau P. negativ (la apele ascensionale care urcă prin capilaritate); coincide cu suprafa a piezometrică. â?? [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti] Vezi definitia »

ABEL, Niels Henrik (1802-1829), matematician norvegian. A studiat funcțiile eliptice și a cercetat integralele care-i poartă numele. A demonstrat imposibilitatea reuolvării cu radicali a ecuațiilor de grad mai mare ca patru. Vezi definitia »