CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, față de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire. Vezi definitia »

TUBULÁR, -Ă adj. În formă de tub; prevăzut cu tuburi; tubiform, tubulos. [Cf. fr. tubulaire]. Vezi definitia »

COLEGATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire]. Vezi definitia »

PLURIGLANDULÁR, -Ă, pluriglandulari, -e, adj. Care se referă la mai multe glande, care afectează mai multe glande. – Pluri - + glandular. Vezi definitia »

falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet. Vezi definitia »