Definita cuvantului sporișin
sporișín s.n. (reg.) plantă cu tulpina rigidă, ramificată, în partea superioară, cu frunze ovale și flori mici de culoare violetă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sporișin
BREVILÍN, -Ă adj. cu trup scund, robust, îndesat și membre scurte și groase. (< fr. bréviligne) Vezi definitia »
DRÚMLIN s.n. (Geol.) Ridicătură de teren alungită, rotunjită și netedă, de origine glaciară, alcătuită din material morenic. [< fr. drumlin < cuv. irlandez]. Vezi definitia »
BENEDICTÍN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II. adj. 1. care aparține benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction) Vezi definitia »
PRECREȘTÍN, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). Vezi definitia »
vecín (-nă), adj. – 1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. – Der. vecină, s. f. (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s. f. (condiția de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaș, s. m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus). Vezi definitia »