sorúcă, sorúci, s.f. (reg.) 1. surioară. 2. prietenă, tovarășă. Vezi definitia »

MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik) Vezi definitia »

TÓCMĂ, tocme, s. f. (Reg.) Tocmeală. – Din tocmi. Vezi definitia »

MELONÍDĂ s. f. peponidă. (< fr. mélonide) Vezi definitia »

AMPRÉNTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. ♦ (pl.) ĕ digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. (< fr. empreinte) Vezi definitia »