PIANÍNĂ s. f. pian¹ mai mic având cutia de rezonanță și coardele așezate vertical. (< germ. Pianino, it. pianino) Vezi definitia »

SPERMATÉCĂ s.f. (Biol.) Organ al insectei femele care înmagazinează spermatozoizii. [Gen. -cii. / < fr. spermathèque, cf. gr. sperma – sămânță, lat. theca – teacă]. Vezi definitia »

măgăiáță, măgăiéțe, s.f. (reg.) mogâldeață. Vezi definitia »

SEÍMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr. seime) Vezi definitia »

secătúră, secătúri, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde pește). 2. (înv. și reg.) loc într-o pădure defrișat și folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, seci. 3. (înv.) spațiu liber, loc gol. 4. (înv.) porțiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (înv.) plantă sau parte a unei plante care și-a pierdut seva, germenele de viață; uscătură. 6. (reg.) boală a oilor care se manifestă prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorbă, afirmație etc. fără valoare, fără importanță, fără sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapă, oșiștie, zdreanță, sichimea, marțafoi, pramatie, pușlama. Vezi definitia »