MĂCÉȘ, măceși, s. m. Gen de arbuști cu spini, cu flori roșii, trandafirii, galbene sau albe și cu fructe roșii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură², rug¹. (Rosa). [Var.: măciéș s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

PIȚIGÚȘ, pițiguși, s. m. (Reg.) Pițigoi. – Pițig[oi] + suf. -uș. Vezi definitia »

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”. Vezi definitia »

MÂLCOMÍȘ adv. (Rar) Pe furiș, pe nesimțite, fără zgomot. – Din mâlcom (= molcom). Vezi definitia »

CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. Vezi definitia »