BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Vezi definitia »

fermenáș, fermenáșe, s.n. (înv.) fermenea (v.) mică. Vezi definitia »

climpúș, climpúșe sau climpúșuri, s.n. (reg.) 1. bețigaș; vărguță cu care se încarcă pușcociul de soc al copiilor; arbiu, răstoc. 2. bucată de lemn ce se bagă prin ochiul funiei ce strânge zăvorul; căluș. 3. bucățică scurtă de lemn ascuțit la cele două capete; cleps, țurcă. Vezi definitia »

peșchéș (peșchéșuri), s. n. – 1. Plocon, dar, cadou. – 2. Tribut datorat sultanului în chip de dar. – Mr. piskeșe, megl. pișcheș. Tc. (per.) peșkeș (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663), cf. ngr. πεσϰέσι, alb. peškeš, bg., sb. piškeš. Vezi definitia »

CÁPEȘ, -Ă, capeși, -e, adj. (Rar) Energic, hotărât; încăpățânat. – Cap¹ + suf. -eș. Vezi definitia »