VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el. Vezi definitia »

APÉL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezenței lor într-un loc). 2. Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități. ♦ Îndemn; cerere, rugăminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Ieșit din uz) Acțiune făcută la o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară. [Pl. -luri. / < fr. appel]. Vezi definitia »

bădițél (rar) s. m., pl. bădițéi, art. bădițéii Vezi definitia »

BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun⁴ + suf. -ic-el. Vezi definitia »

EPIZIOCÉL s. n. hernie inghino-vaginală. (< fr. épisiocèle) Vezi definitia »