Definita cuvantului strănutător
strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strănutător
BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ, adj. v. bătrâior. Vezi definitia »
CONSUMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care consumă bunuri, produse etc.; (p. restr.) cel care consumă într-un local public. [Cf. fr. consommateur]. Vezi definitia »
ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor. Vezi definitia »
BIMOTÓR, -OÁRE, bimotori, -oare, adj. Cu două motoare. ♦ (Substantivat, n.) Avion cu două motoare. – După fr. bimoteur. Vezi definitia »
CRISTALIZATÓR, cristalizatoare, s. n. Vas de laborator pentru cristalizarea soluțiilor; cristalizor. – Cristaliza + suf. -tor. Vezi definitia »