TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo. Vezi definitia »

MALȚ s.n. Produs obținut din boabe de orz încolțite, uscate și măcinate, folosit la fabricarea berii și a spirtului, sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea. [< germ. Malz]. Vezi definitia »

PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț. Vezi definitia »

solodéț, solodéțe, s.n. (reg.; la războiul de țesut) bețișor de lemn în care se introduce țeava la suveica războiului; fus, huludeț, lemnuș, sfârcel, surcel. Vezi definitia »

vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri Vezi definitia »