grúi (grúi), s. m. – (Trans.) Cocor. – Var. grue. Lat. grūs, grūem (Pușcariu 742; Candrea-Dens., 770; DAR). Vezi definitia »

ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oțel, de fontă sau nemetalic cu un strat subțire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui. Vezi definitia »

piruí, pírui, vb. IV (reg.) a ara a doua oară (pentru a curăța locul de pir). Vezi definitia »

păhúi (-i), s. m. – Copac înalt. Origine necunoscută, poate expresivă. În Olt. și Trans. Aceleiași familii aparțin păhuie, s. f. (Olt., căpiță); păhaie, s. f. (Mold., javră). Vezi definitia »

BUHUI, peșteră situată pe rîul omonim care formează cel mai lung curs de apă subterană din țară (bazinul Carașului), în M-ții Aninei (jud. Caraș-Severin), la 580 m alt. Lungime: 3.217 m. Are o galerie pr. cu două sectoare distincte (Galeria cu aluviuni și Galeria înaltă); urme fosile de Ursus spaeleus. Vezi definitia »