-ÁNȚĂ elem. -ant². Vezi definitia »

CĂTINĂ (lat. catena) s. f. Denumirea regională a șapte specii de plante: c. albă, c. de garduri, c. mică, c. roșie, c. cuscută, holeră (3), spin (2). ♦ C. albă = arbust sau arbore de talie mică (c. 6 m), alburiu, foarte ramificat, cu lujeri cenușii-argintii, spinoși, păroși, decorativi (Hippophäe rhamnoides). C. roșie = numele a două specii de arbuști, spinoși, de c. 3 m înălțime, cu ramuri maro-roșietice, erecte (Tamarix tetranda) sau purpurii (Tamarix ramosissima) și flori mici, rozee. Vezi definitia »

MÁCULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule]. Vezi definitia »

CLÁCĂ, clăci, s. f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ◊ Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka. Vezi definitia »

UMBELIFÉRĂ, umbelifere, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, ale căror flori sunt dispuse în umbele; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă umbeliferă. – După fr. ombellifère. Vezi definitia »