LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »

SPINÉTĂ s.f. Specie de clavecin de dimensiuni mici și de formă dreptunghiulară; epinetă. [< it. spinetta]. Vezi definitia »

BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ◊ Vrăjitoare. [Var.: băbórniță s. f.] – contaminare între babă și bahorniță. Vezi definitia »

CHISTOGENÉZĂ s. f. proces de formare a unui chist. (< fr. kystogenèse) Vezi definitia »

TAMPONÁDĂ s. f. oprire a activității inimii printr-o acumulare abundentă de exsudat sau sânge în cavitatea pericardică. (< fr. tamponnade) Vezi definitia »