LARÁRIU s. n. încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. (< lat. lararium, fr. laraire) Vezi definitia »

GIUVAERGÍU, giuvaergii, s. m. Bijutier. [Var.: juvaergiu s. m.] – Tc. cevahirci. Vezi definitia »

ANTONIU, Ion S. (1905-1987, N. Roman), inginer român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări teoretice privind metodele de calcul al circuitelor electrice și regimul deformant. Vezi definitia »

mesérciu (-ii), s. m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puțin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniță (var. din Banat mesarniță), s. f. (măcelărie), din sb. mesarnica. Vezi definitia »

ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe. Vezi definitia »