MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe]. Vezi definitia »

NÚNCIU s.m. v. nunțiu. Vezi definitia »

UIUIÚ interj. (În dansurile populare) Chiot de bucurie. [Var.: uiú interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

PARADÉNȚIU s.n. v. parodonțiu. Vezi definitia »

URÁNIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium) Vezi definitia »