JUGULÁR, -Ă adj. Care aparține gâtului, care ține de gât. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gât]. Vezi definitia »

POZUNÁR s. n. v. buzunar. Vezi definitia »

ȘMENÁR, șmenari, s.m. Șmecher, inteligent, deștept, care sa descurcă. [cuv. foarte folosit, dar definiția e incompletă (chiar incorectă); și nu avem definiție nici pt. ȘMEN ! (păcăleală, afacere dubioasă?) – CM] Vezi definitia »

AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scântei în vederea aprinderii fitilului sau iascăi. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – A + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

BEJĂNÁR s. m. v. băjenar. Vezi definitia »