FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar. Vezi definitia »

SUBSIDIÁR, -Ă adj. care se adaugă ca element secundar pentru întărirea argumentelor principale într-o discuție; complementar, auxiliar, secundar. ♦ în ~ = în al doilea rând, pe lângă aceasta. (< fr. subsidiaire, lat. subsidiairius) Vezi definitia »

DELEGATÁR, -Ă, delegatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. – Din fr. délégataire. Vezi definitia »

BIRÁR, birari, s. m. (Înv. și arh.) Încasator de biruri; perceptor. – Din bir+ suf. -ar. Vezi definitia »

AGROALIMENTÁR, -Ă adj. (despre produse) provenit din agricultură. (< fr. agro-alimentaire) Vezi definitia »