BATÍR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir) Vezi definitia »

talaghír, talaghíre, s.n. (înv.; pop.) 1. frână, piedică (la roți). 2. persoană grasă, greoaie. 3. musafir nepoftit. Vezi definitia »

tir (-ruri), s. n. – Tragere cu arma. Fr. tir. – Der. tiraj, s. n., din fr. tirage; tiralior, s. m., din fr. tirailleur. Tiră, s. f. (Arg., șleahtă, bandă de hoți) pare să aibă aceeași origine, cf. fr. tire „pungășie”. Vezi definitia »

TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir. Vezi definitia »

MENHÍR, menhire, s. n. Monument megalitic (funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne și în sudul Angliei) de la sfârșitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, așezat vertical, izolat sau în grup. – Din fr. menhir. Vezi definitia »