Definita cuvantului tir
tir (-ruri), s. n. – Tragere cu arma. Fr. tir. – Der. tiraj, s. n., din fr. tirage; tiralior, s. m., din fr. tirailleur. Tiră, s. f. (Arg., șleahtă, bandă de hoți) pare să aibă aceeași origine, cf. fr. tire „pungășie”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tir
otuzbír (-ruri), s. n. – 1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333). Vezi definitia »
MENHÍR s.n. Monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatră neprelucrată înălțat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. men – piatră, hir – lung]. Vezi definitia »
tacrír (-ruri), s. n. – 1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. Tc. takrir (Șeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
TURNÍR s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemânarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Turnier, fr. tournois]. Vezi definitia »
MEGAPÍR s. n. Oțel aliat din fier, crom și aluminiu, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice. [Scris și: megapyr] – Din germ. Megapir. Vezi definitia »