BIRUÍT, -Ă, biruiți, -te, adj. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. ♦ Fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – V. birui. Vezi definitia »

MONOPARTÍT, -Ă adj. (despre forme muzicale) dintr-o singură secțiune, unitar din punct de vedere tonal și tematic. (< fr. monoparti) Vezi definitia »

CLEVEÍT s. n. pehblendă neagră-brună, care, prin încălzire, degajă heliu. (< fr. cléveite) Vezi definitia »

VOLNICÍT, -Ă, volniciți, -te, adj. (Înv.) Lăsat liber, eliberat. – V. volnici. Vezi definitia »

porcít, porcítă, adj. (înv.) devenit porc; prefăcut, transformat în porc. Vezi definitia »