chédveș, -ă, adj. (reg.) drăgălaș, plăcut. Vezi definitia »

ploíș s.n. (reg.) ploaie mare, intensă. Vezi definitia »

BUHUȘ, familie de boieri din Moldova. Mai importanți: 1. Nicolae B. a deținut mari dregătorii (între 1657 și 1667). 2. Alexandru B. (?-1684); talentat comandant militar, a deținut importante dregătorii (între care și cea de mare hatman, 1671-1684, cu întreruperi). 3. Ioan B. fiul lui B. (1); între 1686 și 1714 a îndeplinit importante dregătorii, fiind, în repetate rânduri, caimacam. Vezi definitia »

bálmuș (-șuri), s. n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză și mălai: talmeș-balmeș, s. n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase var.: balmoș, balmoj, balmăș, balmăj, balmaș, balmeș, balmej, etc. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat”. Este un cuvînt care apare în alte limbi, cf. mag. bálmos, pol. balmosz, rut. balmuš, bg. belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din rom. După Cihac, II, 478 și DAR, rom. provine din mag.; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din rom. celelalte cuvinte (pentru rut. și pol., cf. și Miklosich, Wander., 12 și DAR). Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeș ar fi mag. tál „fel de mîncare”). Der. bălmăji, vb. (a amesteca, a încurca, a încîlci; a dilua, a face apos; a vorbi încurcat, îngăimat); bălmăjitor, adj. (care bălmăjește); bălmăjeală, s. f. (încurcătură, amestecătură); bălmăjitură, s. f. (Banat, terci); bolmoaje, s. f. (Mold.,vrajă, farmece), pentru semantismul căruia, cf. bosconi și boscorodi; bolmoji, vb. (a amesteca; a vorbi bălmăjit). Drăganu,Dacor., V, 330, explică pe bălmăji și var. sale ca alterare de la *băljămi, din mag. balzsamos „balsam”. Vezi definitia »

PERȘ s.n. (Sport) Prăjină de construcție specială folosită pentru sărituri în înălțime. [< fr. perche]. Vezi definitia »