ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Vezi definitia »

POLARIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea polarizării și pentru a constata dacă un corp este activ la lumina polarizată. [< fr. polarimètre]. Vezi definitia »

TERMOESTEZIOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea sensibilității la căldură. [< fr. thermo-esthésiomètre]. Vezi definitia »

DENDROMÉTRU, dendrometre, s. n. Instrument special pentru determinarea dimensiunilor la arborii netăiați. – Din fr. dendromètre. Vezi definitia »

ALGOMÉTRU s. n. algezimetru. (< germ. Algometer, engl. algometer) Vezi definitia »