EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). Vezi definitia »

subservitór, subservitoáre, s.m. și f. (înv.) infirmier. Vezi definitia »

DEFOLIATÓR, -OÁRE adj. (despre animale, omizi) care se hrănește cu frunzele arborilor. (< lat. defoliator) Vezi definitia »

CÂMPUȘÓR, câmpușoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui câmp. – Câmp + suf. -ușor. Vezi definitia »

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fî-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris. Vezi definitia »