TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo. Vezi definitia »

PITÚRĂ s.f. Vopsea specială pentru nave. [< it. pittura]. Vezi definitia »

ARĂBOÁICĂ, arăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a țărilor arabe. – Arab + suf. -oaică. Vezi definitia »

SUGĂTÚRĂ, sugături, s. f. (Înv.) Supt. – Din sug (prez. ind. al lui suge) + suf. -ătură. Vezi definitia »

PRELATÚRĂ s. f. titlu, demnitate de prelat. (< fr. prélature) Vezi definitia »