TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif. Vezi definitia »

AMPLECTÍV, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Care îmbrățișează alte organe în mod complet. [< fr. amplectif, cf. lat. amplector – a îmbrățișa]. Vezi definitia »

EXTEROCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații) care transmite centrilor nervoși informații asupra lumii din afara corpului. (< fr. extéroceptif) Vezi definitia »

CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus]. Vezi definitia »

IREFLEXÍV, -Ă adj. lipsit de reflexe, de reflexivitate. (< fr. irréflexif) Vezi definitia »