SCOFÁLĂ s. f. (Fam. și ir.) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. – Et. nec. Vezi definitia »

smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens). Vezi definitia »

plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreținut cu un bărbat. Vezi definitia »

ARMEÁNCĂ, armence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Armeniei. – Armean + suf. -că. Vezi definitia »

SANDÁLĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr. sandale) Vezi definitia »