belarús / bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúși / bielorúși; adj. f., s. f. belarúsă / bielorúsă Vezi definitia »

BELENUS, una din cele mai răspîndite și venerate zeități celtice păgîne. Asociat cu păstoritul și celebrat prin serbări ale focului, ținute la 1 mai, cînd vitele erau purificate și astfel protejate de foc. Vezi definitia »

PRÓTUS s. m. inv. cel care deschide jocul (la cărți, remi etc.) Vezi definitia »

TALÁMUS s.n. Parte a encefalului, situată la baza creierului, formată dintr-o masă de substanță cenușie prin care trec toate căile senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. // (În forma talamo- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) talamus”, „aparținând talamusului”. [< fr. thalamus]. Vezi definitia »

malus numele marului care evoca raul Vezi definitia »