TICĂÍT¹, ticăituri, s. n. Faptul de a ticăi¹; bătaie, sunet ritmic al ceasornicului; zvâcnire, palpitare a inimii. – V. ticăi¹. Vezi definitia »

VIJELÍT s. n. (Rar) Vâjâit. – Din vijelie + vâjâit. Vezi definitia »

CLONCĂNÍT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni. Vezi definitia »

ÎNAINTÍT, -Ă adj. v. înaintat. Vezi definitia »

MONTMORILLONÍT, montmorillonite, s. n. Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu și fier, din grupa mineralelor argiloase, moale, gras, absorbant, de culoare alba, folosit la purificarea diferitelor soluții, în industria textilă, a cauciucului, cosmetică, alimentară etc. [Pr.: -ri-lo-, var. (după alte surse) montmorilonit]. – Din fr. montmorillonite. Vezi definitia »