șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren. Vezi definitia »

MIȚUÍ, mițuiesc, vb. IV. Tranz. A tunde un miel, o oaie etc. de mițe. [Prez. ind. și: míțui] – Miță + suf. -ui. Vezi definitia »

foșăluí vb. IV (reg.) a pieptăna lâna cu foșălăul (v.). Vezi definitia »

plicuí, plicuiésc, vb. IV (înv.) a pune într-un plic. Vezi definitia »

hrentuí (-uésc, hrentuít), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui. – Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare). Vezi definitia »