GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch. Vezi definitia »

GHEORGHIÁN, -Ă, gheorghiéni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în municipiul Sfântu(l) Gheorghe (din județul Covasna). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Sfântu(l) Gheorghe. (Sfântu(l) /Gheorghe/ (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »

CETĂȚEÁN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. – Cetate + suf. -ean. Vezi definitia »

gămán (gămáni), s. m. – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un der. de la *gău „gol, cavitate”, cu suf. expresiv -man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu fr. gourmand (Tiktin); din sb. gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală suf. -man. – Cf. gaură. – Der. gămănie, s. f. (lăcămie). Vezi definitia »

aián, aiáni, s.m. (înv. și reg.) notabil, primar turcesc. Vezi definitia »