prescurtătór, prescurtătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care prescurtează. Vezi definitia »

opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea). Vezi definitia »

aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar. Vezi definitia »

INSECUTÓR, insecutori, s. m. Gladiator care lupta cu retiarii. – Din lat. insecutor. Vezi definitia »

CONCASÓR s.n. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. [Cf. fr. concasseur]. Vezi definitia »