FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac. Vezi definitia »

mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

NIMFOMANIÁC, -Ă adj. referitor la nimfomanie. (< fr. nymphomaniaque) Vezi definitia »

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak. Vezi definitia »

ANAFRODIZIÁC, -Ă, anafrodisiaci, -ce, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Substanță) care face să înceteze dorințele sexuale. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are dorințe sexuale, ale cărei organe sexuale sunt atinse de atonie. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. anaphrodisiaque. Vezi definitia »