RECONSTRUCTÍV, -Ă adj. Cu caracter de reconstrucție. [Cf. fr. reconstructif]. Vezi definitia »

DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / < fr. destructif, după distruge]. Vezi definitia »

OLÍV s.m. (Rar) Măslin. // adj. invar. (De culoare) galben-verzui. [< lat. oliva, fr. olive]. Vezi definitia »

APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus). Vezi definitia »

ablatív¹ s. n. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc. ◊ ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ. (< lat. ablativus, fr. ablatif) Vezi definitia »