REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif) Vezi definitia »

CONSTATÍV, -Ă adj. (lingv.; despre o frază) care se mărginește a descrie evenimentul. (< fr. constatif) Vezi definitia »

EXTEROCEPTÍV, -Ă, exteroceptivi, -ce, adj. (Anat.; despre căile sensibilității) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul extern. – Din fr. extéroceptif. Vezi definitia »

ESTIMATÍV, -Ă adj. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu. (< fr. estimatif) Vezi definitia »

EXPLICATÍV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif) Vezi definitia »