Definita cuvantului preromantism
PREROMANTÍSM s.n. Curent literar apărut în sec. XVIII, caracterizat prin lupta împotriva normelor rigide ale clasicismului, prin gustul pentru pitoresc și exotic, prin cultul sensibilității și al naturii, care a deschis drumul romantismului, principiilor și tendințelor acestuia. [Cf. fr. préromantisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu preromantism
OPERAȚIONALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia un concept științific trebuie înțeles ca o serie de operații. 2. Modalitate metodologică care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și teoriilor științifice; operaționism. [Pron. -ți-o-. / < it. operazionalismo, cf. fr. opérationnisme]. Vezi definitia »
JANSENÍSM s.n. Mișcare religioasă apărută în Franța în sec. XVII ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și față de dominația iezuiților și care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez}. Vezi definitia »
SURDOMUTÍSM s.n. Surdomutitate. [< surdomut + -ism]. Vezi definitia »
ABSOLUTÍSM s.n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; formă de guvernământ bazată pe puterea nelimitată a unui monarh; monarhie absolută. V. tiranie, autocrație, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm]. Vezi definitia »
INSTRUMENTALÍSM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive. (< fr. instrumentalisme) Vezi definitia »